Edward 
Confruntarea bugetară dintre municipiul Oltenița și reședința de județ Călărași a atins un punct nevralgic în ceea ce privește administrarea fondurilor europene și locale. Într-o demonstrație de acumen financiar și strategic, Oltenița a reușit să se distanțeze semnificativ de Călărași prin atragerea a peste 24 de milioane de euro doar din Programul Național de Redresare și Reziliență (PNRR), o performanță care nu ia în calcul și alte proiecte finanțate din surse nerambursabile.
Această diferență încisivă în abordarea și succesul în accesarea fondurilor este un semnal de alarmă pentru administrațiile locale, arătând clar că succesul nu vine doar din statutul de reședință de județ, ci mai ales din capacitatea de a naviga complexitatea cadrului de finanțare european și de a pune în practică proiecte care să justifice aceste investiții. În timp ce Oltenița a înregistrat un succes răsunător, Călărașiul pare să rămână în umbra acestui gigant mai mic, dar mai agil.
Articolul de față nu doar că subliniază această discrepanță, dar și critică dur lipsa de inițiativă și viziune a altor administrații care nu profită de oportunitățile de finanțare europeană. Când vorbim de dezvoltare locală, fondurile europene reprezintă o arteră vitală pentru proiecte de infrastructură, educație, sănătate și multe alte domenii esențiale pentru progresul comunităților.
Pe de altă parte, se remarcă și tensiuni politice interne în Oltenița, unde, deși tabăra USR a fost de acord cu atragerea finanțărilor europene, s-a opus liniei de creditare necesare pentru cofinanțarea acestor proiecte. Unii consilieri par să susțină idei financiare imposibile, cum ar fi așteptarea ca primarul să aducă bani de acasă pentru cofinanțări sau limitarea accesării de fonduri nerambursabile pentru a evita creditarea, ignorând faptul că majoritatea proiectelor necesită cofinanțări modeste, uneori sub 10%.
Această mentalitate restrânsă și aversiunea nejustificată față de creditare – chiar și când este vorba de sume mici, necesare pentru a debloca investiții majore – poate pune frâne serioase dezvoltării și progresului. Este esențial ca administrațiile locale să recunoască importanța unui grad de îndatorare rezonabil ca parte a unei strategii de dezvoltare sănătoase și să nu permită ca politica partizană să obstrucționeze oportunități de creștere finanțate din fonduri nerambursabile.
Oltenița a dovedit că o administrație locală, indiferent de dimensiune, poate și trebuie să fie ambițioasă, să utilizeze toate instrumentele financiare la dispoziție și să abordeze cu curaj și pragmatism accesarea de fonduri europene și creditarea strategică. Este timpul ca și alte administrații să adopte această viziune progresistă, să privească dincolo de reticențele politice și să acționeze în interesul cetățenilor lor pentru o dezvoltare durabilă și incluzivă.
Prin comparație, Călărașiul, cu un buget mai redus și cu mai puține fonduri europene atrase, stă mărturie a unei abordări mai rezervate și, posibil, a unei strategii de dezvoltare mai puțin agresive. Această diferență de performanță nu este doar o chestiune de cifre, ci reflectă o diferență de mentalitate și capacitate administrativă. În timp ce Oltenița se îndreaptă cu viteză spre un viitor modernizat și bine finanțat, Călărașiul pare să rămână ancorat într-o abordare mai tradițională, poate prea prudentă pentru ritmul accelerat al schimbărilor de astăzi.
Acest contrast între cele două orașe ar trebui să fie un semnal de trezire pentru liderii locali din întreaga țară. Fondurile europene și creditarea nu sunt doar oportunități, ci și unelte esențiale în arsenalul oricărei administrații care își dorește să îmbunătățească activ viața locuitorilor săi. Refuzul de a accesa aceste unelte din cauza unor convingeri politice învechite sau dintr-o lipsă de înțelegere a mecanismelor financiare este nu doar un dezavantaj, ci o neglijare a datoriei față de cetățeni.
Este crucial ca administrațiile locale să fie deschise la noi metode de finanțare și să îmbrățișeze creditele cu cofinanțare mică ca o cale spre proiecte majore de dezvoltare. În cele din urmă, astfel de investiții se vor traduce într-o creștere economică sustenabilă, crearea de locuri de muncă și o calitate îmbunătățită a vieții pentru toți locuitorii.
Oltenița a arătat că este posibil, iar succesul său ar trebui să servească drept exemplu și sursă de inspirație. Pentru Călărași, și pentru orice altă administrație care nu a explorat pe deplin această cale, este timpul să reevalueze, să se adapteze și să acționeze. Într-o eră a globalizării și a interconectivității, accesarea fondurilor europene și utilizarea inteligentă a creditării nu sunt doar strategii recomandabile, ci imperatives pentru a rămâne relevanți și competitivi.
În concluzie, diferențele dintre Oltenița și Călărași nu sunt doar o lecție de finanțe publice, ci o lecție de viziune și acțiune. În timp ce Oltenița navighează în apele fondurilor europene cu un curs clar și un echipaj gata de acțiune, Călărașiul trebuie să se decidă dacă va rămâne în port sau va ridica ancora pentru a se alătura cursului către progres și prosperitate. Este un moment definitiv pentru administrațiile locale să își asume rolul de lideri în transformarea comunităților pe care le reprezintă.
